Dimineata la 3 si ceva am auzit fara sa vreau, franturi din ceea ce se presupunea ca e previziunea zodiei Leu. Suficiente perle pentru a face un colier. Vesti de razboi si alte nenorociri in plan familial. Cum poate cineva sa inventeze atatea nenorociri pentru un grup de persoane care nu au nimic in comun decat data nasterii...?? Un fel de razbuare psihologica?? Nu m-a amuzat deloc. De obicei timpului mort incerc sa ii dau fata vesela. Caut orice poate servi... Daca am ziarul pe aproape, ma uit la horoscop. Sunt lucruri generalizate, asa ca de multe ori, se potrivesc.
Mi se pare ciudat cum se potriveste cateodata... numai ca mie intotdeauna imi prezice... ''Ziua de ieri''. Poate rezulta comic in anumite limite. Cand ma gandesc cati naivi exista pe suprapopulata noastra planeta imi dau seama ca cercul celor ce urmaresc horoscopul este destul de larg ( si atunci dau din ras in plans). N-as lasa pe nimeni sa imi zica ce mi se va intampla, doar eu sunt stapana faptelor mele. Mie mi se vor cuveni atat laudele cat si criticile. Punct!
viernes, 20 de septiembre de 2013
Apatie de primavara
Pana nu demult credeam ca e un mit sau ceva ce nu ma poate atinge. Dar se pare ca totusi exista. Hm... In toata splendoarea primaverii, deodata incep sa rasara mii de probleme insolubile care pur si siplu, iti obtureaza mintea si ochii.
''Nimeni nu stie ce e adevarata fericire pana nu se casatoreste, ... dar atunci e prea tarziu.'' ador Legile lui Murphy. Se intampla ca toate mi se potrivesc ca o manusa talie mica. Casatoriti-va! Alergati spre nefericirea voastra! Alergati! Oricat de gingasa, agreabila si frumoasa ar fi dragostea, se va gasi ceva sau cineva care sa se interpuna. Nu credeti in povesti! Va rog, intrati in viata atotstiutoari si cu ochii larg deschisi. Stiu ca e imposibil. Eu la randul meu am incercat sa-mi urmez propriul sfat si nu am avut succes.
Greu!
Toti avem taria sa induram nefericirea altora dar cand vine vorba de noi, ni se rupe inima. Si pentru ca primavara rasar florile si infloresc copacii, avem tendinta sa ''impodobim'' realitatea. Apatie de primavara!
Ma intreb daca primavara aceasta va fi cineva capabil sa imi intre in voie...
''Nimeni nu stie ce e adevarata fericire pana nu se casatoreste, ... dar atunci e prea tarziu.'' ador Legile lui Murphy. Se intampla ca toate mi se potrivesc ca o manusa talie mica. Casatoriti-va! Alergati spre nefericirea voastra! Alergati! Oricat de gingasa, agreabila si frumoasa ar fi dragostea, se va gasi ceva sau cineva care sa se interpuna. Nu credeti in povesti! Va rog, intrati in viata atotstiutoari si cu ochii larg deschisi. Stiu ca e imposibil. Eu la randul meu am incercat sa-mi urmez propriul sfat si nu am avut succes.
Greu!
Toti avem taria sa induram nefericirea altora dar cand vine vorba de noi, ni se rupe inima. Si pentru ca primavara rasar florile si infloresc copacii, avem tendinta sa ''impodobim'' realitatea. Apatie de primavara!
Ma intreb daca primavara aceasta va fi cineva capabil sa imi intre in voie...
Craciunul
Pentru mine , personal, Craciunul nu reprezinta altceva decat un amestec de prejudecati, sacrificii in numele zeilor, rituri pagane si Biblie.
Craciunul modern a rezultat din festivalurile antice care erau tinute in timpul solstitiului de iarna. Oamenii de atunci agatau plante vesnic verzi pentru a-l incuraja pe Soare sa isi recapete puterea si ca simbol al vietii vesnice.
Simbolurile si practicile Craciunului modern pot fi intelese apeland la doua traditii pagane principale: cele din Roma antica si cele din Nordul Teutonic.
Paganii romani celebrau trei festivaluri importante la mijlocul iernii : Saturnaliile (17-23 decembrie), Kalendele (1-5 ianuarie) si Sarbatoarea Soarelui Invingator (25 Decembrie).
In preajma noului an, romanii isi ofereau unul altuia cadouri si agatau plante vesnic verzi. Oamenii petreceau si practicau un fel de jocuri, inversand rolurile: femeile se imbracau in barbati si invers, iar stapanii deveneau servitori.
Saxonii si alte triburi nordice il onorau pe Thor, zeul naturii, al fulgerelor si al razboiului. Acest lucru se petrecea in timpul solstitiului de iarna. Celebrarile tinute de ei purtau numele de Yule, Juul sau Jol. Ca si romanii, nordicii petreceau, dansau si faceau sacrificii in numele zeului. Ei credeau ca solstitiul de iarna elibereaza fantomele si demonii.
Cunoastem faptul istoric ca Domnul Iisus NU S-a nascut la data de 25 Decembrie, ci mai în toamna, dar oamenii au ales sa serbeze acest eveniment pe data de 25 Decembrie. Nu aceasta este problema. Problema e ca daca Domnul Iisus ar fi vrut ca noi sa-I sarbatorim nasterea, ar fi spus lucrul acesta. Poate fi onorat Iisus Hristos atunci cand noi Îl cinstim prin intermediul unor lucruri pe care El nu le-a poruncit, si mai mult, prin niste elemente straine de crestinism? Cu toate acestea, a sarbatori nasterea lui Iisus n-ar fi poate un lucru rau, dar ceea ce complica situatia este ca s-a ales ca data pentru serbarea nasterii Lui, data de 25 decembrie, care la romani era cea mai mare sarbatoare pagana.
Pagana este traditia lui Mos Craciun, pagan este pomul de craciun, pagana este sacrificarea porcului, s.a.m.d. Cum ar trebui oare sa serbam nasterea lui Iisus, pentru ca El, privindu-ne din locuinta Lui cereasca sa fie onorat si proslavit?... Chiar si oferirea de cadouri care ar putea parea un lucru onorabil si crestinesc, a fost la origine tot un obicei pagan legat tocmai de sarbatoarea Saturnaliei romane. Lucrurile au devenit atat de confuze încat trebuie sa dovedim o deplina seriozitate în atitudinea noastra personala fata de aceasta problema.
În primele 4 secole ale erei crestine nimeni nu a serbat Craciunul. Parintii Bisericii Irineu si Tertulian care au trait în aceasta perioada si au întocmit o lista a sarbatorilor crestine, nu mentioneaza Craciunul printre sarbatorile crestine. În sec.5, dupa cum subliniaza Enciclopedia Americana, Iulius I, Papa al Romei in secolul al IV-leaa dat ordin ca nasterea Domnului sa fie serbata pentru totdeauna la data de 25 decembrie tocmai pentru ca era ziua vechii sarbatori romane a nasterii lui Sol Invictus (Soarele învingator). In acest fel exista o mai mare apropiere între crestini si paganii care traiau în Imperiul roman.
De atunci, lumea a mers înainte, Biserica crestina a preluat si alte obiceiuri pagane, iar urmasii lor nu s-au mai întrebat ce e bine si ce e rau; asa ca în zilele noastre toate lucrurile acestea par crestine...
Cum vom sti ce este cu adevarat voia lui Dumnezeu? Daca nu am avea Sfanta Scriptura ne-am rataci, si n-am cunoaste adevarul, iar daca o avem si n-o citim, a cui este vina?
Sonrisa
Sonrisa,
Alegre esfuerzo
De dibujar el buen augurio
Sonrisas de repuesto no hay
Siempre salen del corazón
Frescas y perfumadas toques
De la candidez.
Sonrisas de niño
Crecen desde el árbol de la inocencia.
Son dulces flores de la sinceridad.
Ilumina caminos.
Embriaga el alma.
Sonrisa es el cantar del pájaro de la felicidad
Afortunados oídos que lo perciben.
Quiero caminar por el caudal del río
De las sonrisas.
Ojala que mis pisadas
Iluminen después
Como un fanal en las tinieblas.
Que caigan enteras,
Cascadas de sonrisas
Sobre los sentidos.
Despre mine...
Marunta dar cu un spirit ascutit de nu ma deranjati ca musc. Neinteresanta pentru unii, infumurata pentru altii, rece sau isterica pentru cativa... si lista ar putea continua depinzand de cine si-ar da cu parerea. Dupa cum ar spune majoritatea nu sunt intruchiparea bunatatii dar banuiesc ca ceva bun trebuie sa existe in fond... Sunt un temperament melancolic, introvertit. Nimic nu ma irita mai mult decat dezordinea si prostia ( chiar si la mine). Pentru ca nimeni nu-mi inspira siguranta, imi tin la distanta si prietenii si dusmanii. Mai fac exceptii din cand in cand, si imi dau sufletul pe dos in fata cui nu trebuie.
M-am nascut intr-o familie normala, cel putin asa mi s-a parut mie... In adolescenta am invatat ca nu tot ce zboara se mananca si mult mai tarziu ca, atunci cand ai reusit sa pui totul cap la cap si merge bine, vine 'unul' si-ti calca din greseala pe suflet, fara sa se mai scuze...
Sunt maestra la facut visurile pulberi. Pesimista din nastere si fara remediu. Asta sunt eu.
M-am nascut intr-o familie normala, cel putin asa mi s-a parut mie... In adolescenta am invatat ca nu tot ce zboara se mananca si mult mai tarziu ca, atunci cand ai reusit sa pui totul cap la cap si merge bine, vine 'unul' si-ti calca din greseala pe suflet, fara sa se mai scuze...
Sunt maestra la facut visurile pulberi. Pesimista din nastere si fara remediu. Asta sunt eu.
Sonrisa
Sonrisa,
Alegre esfuerzo
De dibujar el buen augurio
Sonrisas de repuesto no hay.
Siempre salen del corazón,
Frescos y perfumados toques
De la candidez.
Sonrisas de niño
Crecen desde el árbol de la inocencia.
Son dulces flores de la sinceridad.
Iluminan caminos.
Embriagan el alma.
La sonrisa es el cantar del pájaro de la felicidad.
Afortunados oídos que lo perciben.
Quiero caminar por el caudal del río
De las sonrisas.
Ojala que mis pisadas
Iluminen después
Como un fanal en las tinieblas.
Que caigan enteras,
Cascadas de sonrisas
Sobre mis sentidos.
Suscribirse a:
Entradas (Atom)