Schita

Omule, imi rascolesti hotarele.

Imi vanturi campiile, si viile

Mi le calci. Florile si codrul,

Mi le treieri de-a lungul, de-a latul.

Imi ravasesti gandul, vesmantul,

Tu, cu virtutile tale dogorind in cuvinte.

Mi-ai promis acea sclipire fierbinte

Cu vesmant lung de raze de-argint

Si ochi de lumina, un dulce alint,

Ce curge in valuri spre inimi pustii

Ca un rau manos de ape hazlii.

Si parca as vrea himera-n pumn s-o strang,

S-o fac podoaba scumpa si sa n-o frang.

Dar vantul ce vine statornic din sus,

Ma-ndruma gentil, departe, nespus.

Ma duce pana la Dumnezeu.

Stii? El e prietenul meu ...